Amintiri din copilarie II

Hello, revin cu partea II din “amintiri din copilarie” . Dupa ce m-am dus la culcare am stat si mi-am amintit o multime de lucruri. am fost asa de agitata, incat toata noaptea i-am visat pe B&B cu fetele. Si eram si noi in galerie si apoi ne duceam si le propuneam o gramada de chestii care le-ar fi ajutat pe gimnaste. Ce ti-e si cu subconstientul asta..

Revenind, trebuie sa va spun ca partea cea mai placuta a oricarui antrenament era … joaca in groapa cu bureti. Era o chicoteala si un ras pe noi copii, de numa numa. De obicei era la finalul antrenamentului, un soi de rasplata pentru cat de cuminti am fost. La inceput era la fiecare antrenament, apoi din ce in ce mai rar. Stiu ca deseori ne asteptau parintii si noi topaim si aruncam cu buretii.

Imaginea pe care o am in minte este aceasta: afara noapte, neoanele aprinse, dar nu toate, astfel incat sala parea prea putin luminata. Aproape o atmosfera romantica si foarte vesela. Iti venea sa stai la povesti. parintii intrau cu atentie in sala si stateau langa usa, iar antrenoarele (erau 2, ca mi-am amintit aseara) veneau si stateau de vorba cu ei. La inceput si ele veneau si se jucau cu noi. Ne aruncau in groapa si ne bateam cu buretii. Pfooaaa… iesea un chiloman de nu te intelegeai om cu om.

Cand parintii se plictiseau sau terminau de vorbit cu antrenoarele, strigau asa usor dupa noi si incepeau negocierile. “Mai stam 5 minute. 5 minute.” Trageau de noi pana veneau antrenoarele. In secunda zero toata lumea era afara si la schimbat. Aveau tactica si prestanta doamnele.

Intr-o zi, mama a intarziat la recuperarea fetei de la antrenament. Nu mai stiu care a fost imprejurarea, daca i-a spus antrenoarei ca intarzie sau mi-a spus mie si eu mai departe, cert este ca se stia ca eu o sa plec mai tarziu. Era primavara-vara. Si antrenoarea a spus ca pot sa stau in sala pana vine mama.

Bineinteles ca au venit fetele de la gimnastica ritmica si se antrenau pe sol. Erau panglici si mingii. Asa ca m-am cocotat pe barna. Erau 3 randuri de barne. Prima oara m-am cocotat pe cea de langa sol. Exersam diverse elemente. Dupa ce din greseala m-a dezechilibrat o minge, m-am mutat pe cea din mijloc. Si le-am rugat pe fete sa-mi imprumute si mie o panglica. A fost cea mai frumoasa chestie pe care am facut-o la gimnastica. Stateam si mergeam sau saream pe barna si fluturam panglica in diverse moduri. Ce mai! Distractie maxima.

Si in mijlocul distractiei doamna mama se potriveste sa soseasca. Ti-ai gasit sa ma dea jos de pe barna. Am fost cea mai nerushinata profitoare a faptului ca mama nu avea voie sa intre in sala decat pana la usa. O ora intreaga a tras de mine mama si cand in sfarsit am plecat.. mi-a tras o sapuneala verbala pe strada.. aiiiiiiiiiiii

Din cand in cand, doamnele antrenoare doreau sa se ocupe de cateva fetite anume, ca sa le ajute sa faca diverse chestii. Si atunci restul gastii era impartita: unele ghinioniste trebaluiau la spalier (sper ca nu gresesc). Ma refer la chestiile alea ca niste scari, te cocotai pe ele, te agatai cu mainile si ridicai picioarele. Te antrenau la forta mainilor. Alea norocoase puteau sa faca exercitii usoare sau la barna sau la paralel. Pasiunea tuturor, inclusiv a mea? Sa ne dam cu magneziu pe maini si sa ne leganam la bara mica de la paralel. Ca intr-un leagan. Ni se parea ca suntem asa importante daca ne dadeam cu magneziu..

Wow, cat am scris. Ok. Pauza. Sper ca nu v-am plictisit. Promit sa revin cu ce faceam la fiecare aparat in parte. See you…