Amintiri din copilarie I

Ieri seara eram pe forumul meu preferat si am descoperit un thread in care fetele povesteau experienta lor cu gimnastica. Asa ca m-am apucat sa-mi dau drumul la gura.

“eu eram tare mica atunci cand am luat contactul cu gimnastica. m-a dus mama la un concurs de gimnastica. eu fiind nascuta in buzau, am avut sansa sa o “vad” pe Nadia. nu stiu ce concurs era. dar si acum vad sala din buzau, un sol oranj asa, pe barna era o fatuca care parea sa danseze si mama care imi zicea: Uite-o pe Nadia! Nu stiu daca Nadia era la barna sau era printre concurente. in mintea mea, ea era pe barna.

apoi in clasa I, adica prin `85-`86 (am avut pile si m-am dus de 7 jumate ) a venit o doamna de la gimnastica sa ne “racoleze”. si tin minte si acum ca eram cu totii in banci si tovarasa cu o doamna micuta langa era in fata clasei si ne-a dat un biletel sa venim la preselectie la sala. m-a dus mama tare fudula si am fost cea mai buna de acolo. ne punea sa facem rostogoliri, sa sarim, sa alergam, dar ne masurau si forta. stateai la bara mica de la paralel, ca si cum ar fi trebui sa faci tractiuni. stateai asa pana oboseai si cronometrau timpii.pe mine m-au dat jos ca se plictiseau asteptand sa obosesc. ) stiu ca au zis: 2 minute si 15!? Hai, jos, ca mai sunt si altii. )

am facut gimnastica pana am trecut in clasa a v-a. mi-a placut. cartea “Nadia” mi-a fost biblie. eram buna la barna (sic!), imi placea solul, fugeam de paralel si eram indiferenta in materie de sarituri. mi s-au imprimat in minte nume ca Ecaterina Szabo, Daniela Silivas, dar nu le-am constientizat prea mult. tot in sala de la buzau erau fete de la gimnastica ritmica si obisnuiam sa imprumut panglica si sa “dansez” pe barna cu ea. iubeam barna. era de 3 ori mai mare decat mine, dar eram mot cocot acolo.

o perioada – dupa `90 – gimnastica a insemnat Olimpiada si atat. apoi.. online-ul, apoi voi.. ma bucur ca exista un grup asa mare de iubitori in ale gimnasticii.”

Datorita aplauzelor puternice , la cererea publicului, am revenit cu un nou set de amintiri:

“in sala erau 2 camere. una in care te schimbai. cu bancute. stiu ca nu am avut de la inceput costum de gimnastica si mama a facut rost greu de unul. prin cunostinte care avusesera copil la gimnastica. te schimbai acolo si apoi veneai in sala de antrenament. erau mai multe serii si uneori trebuia sa asteptam cuminti pe langa usa in sala. ne uitam la grupele mai avansate. am avut o antrenoare care fusese campioana nationala. am auzit-o pe mama spunand asta si o privea pe antrenoare cu mare respect. nu stiu de ce mi-a ramas in cap ca o chema Micuta sau Micu sau.. nu stiu. cred ca creierul meu a facut legatura cu faptul ca era mica de statura.

ne aliniam si de obicei eram cam a 3-4. nu stiu daca era aliniere in functie de inaltime, dar daca da.. atunci ma simt bine. pe vremea aia inseamna ca eram inaltuta.incepeam cu mers usor, apoi alergare usoara, morisca, stiti voi.. incalzirea clasica.

cateva luni nu am stiut cum sa ne tinem elegant manutele. ma refer la degete. le tineam drepte si lipite. apoi am citit “Nadia” si am vazut ca in poze tinea mainile frumos. si am exersat pana mi-a reusit. cand am incercat sa pun in aplicare ce invatasem, mi-a fost rusine ca celelalte fete nu tineau mana ca mine si am vrut sa fac ca ele. doamna antrenoare m-a atentionat imediat sa tin mainile frumos.

imi cer scuze ca intrerup povestea, dar purtatorul meu de pantaloni mi-a dat cartonas galben. cica maine am serviciu si e cazul sa-l alint inainte de somn. promit sa revin maine.”